Un fost pacient se duce la medic şi îi dă o sumă de bani în semn de recunoştinţă. Este sau nu un act de corupţie?

Ar trebui mai întii de toate sa definim ce este  mita, care este motivul pentru care pacienţi dau bani şi din ce cauză doctorii sunt nevoiţi să primească sau să ceară bani.  Care sunt consecinţele dării de mită asupra pacienţelor. Şi ce ne spune legea în vigoare asupra dării de mită în instituţiile sanitare. Conform DEX-ului  român mita înseamnă - Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă.                   

   Corupţia este un fenomen complex, care îşi are rădăcinile în istoria  socio culturală a unei ţări, în dezvoltarea sa politică şi economică şi în politicile şi tradiţţile sale birocratice. Corupţia afectează dezvoltarea economică şi socială deoarece generează opţiuni greşite şi încurajează concurenţa

în domeniul luării de  mită şi nu ceea ce priveşte calitatea serviciilor. În plus experienţa dovedeşte că, dacă fenomenul corupţiei nu este controlat, el se va intensifica.Odată ce s-a instaurat un sistem eficient de luare şi dare a mitei, oficialii corupţi au un motiv întemeiat pentru a solicita sume şi mai mari, creând o cultură a mitei, ce are drept consecinţă ineficienţa organizaţiei.                                                                                              

        Coruptia este percepută ca principală problemă a sistemului sanitar, iar atât medicul, cât şi pacientul sunt vinovaţi pentru fenomenul şpăgii, potrivit concluziilor unui sondaj la nivel naţional realizat de Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, făcut public joi. Cercetarea, care face parte din proiectul “Promovarea integrităţii în sectorul de sănătate”, finanţat de Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, a avut ca obiectiv investigarea opiniei populaţiei cu privire la coruptia din sistemul medical.

Corupţia în medicină reprezintă tocmai mica corupţie, care aduce atingeri intereselor indivizilor. Cu părere de rău, acest fenomen în medicină este extrem de periculos întrucît afectează dreptul la sănătate a oamenilor. Este cu atît mai grav atunci cînd medicii condiţionează acordarea asistenţei medicale de darea banilor. A devenit o tradiţie să dăm mită oamenilor în halate albe! Industria ocrotirii sănătăţii jefuieşte milioane de oameni, privindu-i totodată de îngrijirea necesară.

Consecinţele corupţiei asupra pacienţilor sunt: diminuarea accesului liber la asistenţa medicală garantată prin poliţele de asigurare medicală, numărul ridicat de persoane-victime ale acestui flagel şi ulterior o percepţie publică pesimistă a societăţii faţă de prestaţia sistemului medical.

Trebuie să menţionăm că o parte din vină aparţine şi pacienţilor care dau mită medicilor din proprie iniţiativă sau acceptă s-o facă atunci când sunt impuşi. Eu unul nu cred ca pacientii le dau bani medicilor doar in semn de recunostinta. stiu ca o fac inainte, si nu dupa operatie. O fac de frica. De frica de a nu fi tratati cu mai putina atentie decat vecinul de pat, care a pus in plic o suma mai mare. De frica de a nu-si vedea sotia abandonata in sala de nasteri, intre un medic care a iesit grabit din schimb si altul care a intarziat putin. Mita la spital e poate mai condamnabila decat altele. Poti alege sa platesti amenda cuvenita, sa astepti o luna ca sa-ti primesti adeverinta, dar nimeni nu-si permite sa traiasca cu gandul ca poate, daca ar fi pus la timp plicul cu suma potrivita in halatul potrivit, ruda sa, sau el insusi, ar fi fost astazi sanatoasa. De aici plusul de vinovatie al medicului corupt.

Atunci când nu sunt obligaţi să-şi dea numele, pacienţii care au dat mită medicilor nu se tem să spună cât, cui şi în ce condiţii a dat bani ca să se lecuiască. Asta pentru că unii pacienţi depind de medicii cărora le-au plătit ilegal, pentru că boala lor prevede consultaţii regulate, iar lucrătorii medicali nu au fost prinşi în flagrant şi nu ai cum să demonstrezi că au luat mită.                        

Ex-Ministrul sănătății, Ritli Ladislau, a declarat că  “pacienții care sunt nevoiți să treacă prin situații de condiționare a actului medical sunt supuși unor presiuni psihologice foarte mari.
„Oamenii acceptă să plătească ce le cere medicul, sau asistenta, ca să scape cu viață. Asta nu înseamnă că este corect. Trebuie eliminate aceste plăți informale și vom găsi modalitea prin care să facem și acest lucru“, a adăugat ministrul sănătății.
Potrivit ultimelor statistici ale autorităților, plata informală se ridică la 600 de lei pe an, în medie, de familie.

Doctorul Tudor Ciuhodaru spune: am propus un proiect legislativ prin care să putem beneficia de servicii medicale corespunzătoare sumelor pe care le plătim pentru sănătate. Vom plăti la fel ca până acum, dar vom şti exact pentru ce plătim. Sunt necesare trei tipuri de pachete de asigurări: bazal, complementar şi suplimentar. Foarte importantă este deblocarea posturilor din sistem, în funcţie de normativele europene şi renunţarea la reducerile salariale de 25%, cu introducerea unei cote de 3,5% pentru asigurările de sănătate ale personalului medical. Coplata are ca efect prezentarea tardivă la spital, ce implică agravarea afecţiunii şi costuri suplimentare. Consider că aceasta trebuie eliminată neapărat“.                          

       Mai apare si motivatia salariului mic pe care medicii il primesc de la stat. Nu pot decat sa fiu cu totul de acord ca exista o grava inechitate in sistemul salariilor bugetare, care face ca un medic care a invatat zeci de ani, si care este supus zilnic unei presiuni psihice neintalnite in alte profesii, sa fie platit mult mai prost decat un politist, un judecator, un contabil. stiu ca cecitatea celor care conduc azi destinele Sanatatii va fi maine vinovata de lipsa cronica a medicilor din spitale, plecati in tari in care munca lor este remunerata demn. Dar o inechitate nu trebuie rezolvata prin alta. Pensionarul care se imprumuta la C.A.R.P. cu trei milioane ca "sa aiba bani de spital" nu are nici o vina ca sistemul e stramb.

Mai observăm că munca în domeniul sanitar implică un mediu periculos , adică agenți patogeni și stres maxim, iar în învățământ există un efort intelectual maxim și o mare implicare emoțională, ceea ce are ca rezultat reducerea duratei de viață a celor pensionați din aceste domenii. Drept „răsplată”, salariile lor sunt printre cele mai mici. Se pare că guvernanții  ar fi inventat mașina timpului, cu ajutorul căreia ne cam trimit într-o excursie prin...Evul Mediu. Le rămânem veșnic recunoscători și le urăm toate cele cuvenite!

Din punct vedere a legii în vigoare în conformitate cu dispozitiile art. 290 alin. (1) raportat la art. 289 Noul Cod  Pen., infractiunea de dare de mita poate fi savarsita in modalitatea oferirii de bani sau de alte foloase necuvenite unui functionar, in scopul ca acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca ori sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri. Pentru existenta infractiunii de dare de mita in aceasta modalitate nu este necesar ca oferirea de bani sau de alte foloase necuvenite sa fi fost urmata de acceptare sau de executare, fiind suficient faptul oferirii de bani ori de alte foloase. De asemenea, nu este necesar ca scopul urmarit - indeplinirea, neindeplinirea, intarzierea indeplinirii de catre functionar a unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau savarsirea unui act contrar acestor indatoriri - sa fi fost realizat.

2. Faptuitorul care ofera bani sau alte foloase unui functionar, in modurile si in scopurile aratate in art. 289 Noul Cod  Pen., are calitatea de autor al infractiunii de dare de mita prevazuta in art. 290 alin. (1) din acelasi cod, chiar daca banii ori foloasele provin de la alte persoane, iar actul privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului sau actul contrar indatoririlor de serviciu se refera la acestea, intrucat  autorul este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala, indiferent de modalitatea de comitere a acesteia.

”La art. 175 apreciem că definiţia termenului de ”funcţionar”este excesiv de restrânsă, astfel încât lasă în afara ariei de cuprindere a infracţiunilor de corupţie toate activităţile din domeniul privat şi toate acele activităţi care nu sunt exclusiv de domeniul public (de exemplu faptele de corupţie săvârşite de personalul din instituţiile sanitare sau de învăţământ de stat). De asemenea, sunt lăsate în afara reglementării privind sancţionarea infracţiunilor de corupţie faptele săvârşite de persoane care exercită o profesie de interes public. Prin urmare, considerăm că se impune o reglementare mai apropiată de cea din Codul penal în vigoare, una dintre soluţii fiind aceea a înlăturării din dispoziţiile art. 175 alin. (1) a expresiei ”care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat”.

Textul art. 175 al proiectului de cod penal:     ”Art. 175 Funcţionar    (1) „Funcţionar” este persoana care exercită, permanent sau temporar, atribuţii care îi permit să ia decizii, să participe la luarea deciziilor sau să influenţeze luarea acestora în cadrul unei persoane juridice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat.     (2) De asemenea, este considerat funcţionar în sensul legii penale persoana care exercită o activitate pentru care a fost învestit de o autoritate publică şi care este supusă controlului acesteia.”

Din analiza comparativă a textelor citate rezultă două concluzii:

a) Reglementarea din proiect nu este concordantă cu textul documentelor citate, ci este contrară acestora, deoarece aceste documente definesc luarea de mită ca faptă comisă anterior îndeplinirii actului de către funcţionar, caracterizată prin scopul special ce trebuie să fie urmărit (de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească un act ).

b) Includerea în conţinutul infracţiunii de luare de mită a primirii ulterioare îndeplinirii actului de către funcţionar, ca recompensă,  gratitudine etc. a unor foloase, fără ca ele să fi fost pretinse ori acceptate de funcţionar înainte de îndeplinirea actului, ar reprezenta o eroare juridică majoră, ce nu poate fi susţinută cu argumente credibile.