Justiţie şi Afaceri Interne (JAI)

Tratatul de la Roma (1957) nu prevedea cooperarea în domeniul JAI.    Cooperarea în justiţie şi afaceri interne în Statele membre a început în 1975, prin apariţia un cadru legal referitoare la imigraţie, azil, la cooperarea poliţienească şi sistemul judiciar. Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne a apărut foarte târziu demostrând faptul că JAI a avut un început dificil şi motivele sunt următoarele:-includerea de construcţie Europeană la acest sector;       

-Dificultatea de armoniza o mare varietate de instrumente utilizate pentru aceste politici la nivel naţional.

-Rezistenţa de către statele membre pentru transferul de competenţe în sectoarele tradiţional definit ca bază a suveranităţii;

-Amplitudinea, diversitatea şi importanţa parteneriatelor cu care ţările membre se confruntă de la migraţia cu azil, la lupta împotriva crimei organizate, cooperarea judiciară în materie civilă şi penală.   Dacă iniţial  libera circulaţie  privea doar circulaţia liberă a persoanelor, în special lucrătorii migranţi, care caută locuri de muncă în străinătate, o astfel de cooperare a extins în 1970 în domenii importante ale statelor membre, cum ar fi reţelelor crimei organizate transfrontaliere, traficul de droguri, imigraţia ilegală şi terorismul.    Cooperarea în domeniul justiţiei au condus treptat printr-o serie de acorduri între statele membre: terrorism -1979, eliminarea legalizării documentelor – 1987, extrădarea – 1987,  procedure penale -1990, pensii alimentare – 1990, execuţia pedepselor penale – 1991, deşi modestă, prefigura spaţiul istoric, constituirea unui spaţiu veritabil în cooperărea judiciară europeană.  Tratatul de la Maastricht (1993), de asemenea, cunoscut ca Tratatul din Uniunea Europeană (TUE), adaugă un al treilea pilon structurilor comunitare de cooperare în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.    Prin Tratatul de secţiunea VI aduce JAI sub auspiciile UE, în timp ce sprijinirea unui caracater distinct datorat importanţei  ataşate de statele membre chestiunilor JAI. Scopul politicii comunitare în domeniul justiţiei şi al afcerilor interne este conservarea şi extinderea zonei de libertate, securitate și justiție, reprezentată de către Uniunea Europeană.  Politica comunitară în domeniul justiţiei şi afacerilor interne includ probleme sensibile la public, cum ar fi: politica de azil; politica de azil; trecerea frontierelor externe; imigraţia, combaterea dependeţei de droguri; combaterea judiciară în domeniul dreptului civil;cooperarea judiciară; cooperarea judiciară în domeniul criminalităţii; cooperarea vamală; cooperarea în domeniul poliţienesc, astfel încât negocierile pe acest capitol se ocupă în special pentru a căuta modalităţi de a spori încrederea în capacitatea statelor membre de a țărilor candidate să pună în aplicare acquis-ul relevant. Țările candidate trebuia să dovedească că poate aplica în practică legislaţia relevantă înainte de data aderării, care sunt necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor referitoare la administrarea de a atinge un standard European. Ideea unei Europe Unite este printre cauzele de construcție, asigurarea liberă a circulaţiei, dreptul de a alege locul în care doresc să lucreze sau să trăiască fără orice alte restricții pentru cetăţenii lor. Pentru a realiza această libertate, între statele membre ale UE au fost necesare eforturi continue pentru a elimina obstacolele care împiedică accesul la libertate, aparent simplu de formulat. Este vorba despre crearea unui spațiu European de libertate, securitate şi Justiţie.  Comunitatea trebuie să garanteze  protecţia  cetăţenilor de crima organizata la nivel internaţional, acces egal la sistemul judiciar, protecţia drepturilor fundamentale, oriunde s-ar afla în statele  membre. Aceste condiţii, stabilite la nivel de principiu au fost stabilite la nivelul Uniunii Europene prin cooperarea în domeniul justiţiei.