Geneza sistemului monetar internaţional

Sistemul monetar internaţional – cunoscut ca un sistem public sau interstatal-este reprezentat de ansamblul regulilor şi angajamentelor internaţionale instituite de către state şi organizaţii internaţionale în scopul prevenirii crizelor monetare sau al înlăturării efectelor acestora atunci când ele sau produs. Moneda constituie tipul specific al unei instituţii naţionale. Ea îndeplineşte – în principiu de când a fost creată şi până în prezent funcţiile economice tradiţionale: etalon de măsură a valorii, mijloc de plată şi instument de tezaurizare. După al doilea război mondial dolarul american a devenit principala monedă de rezerva a lumii acest fapt se datorează, în mare parte, rolului tradiţional de monedă internaţională în care a fost promovat dolarul prin sistemul de la Bretton Wods. Au fost create două organisme specializate în acordarea de împrumuturi pentru asigurarea echilibrului balanţelor de plăţi a statelor şi pentru furnizarea de credite, în general necesare reconstrucţiei şi dezvoltării. Aceste instituţii – fondate în acelaşi an 1944 –sunt Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi, respectiv Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD). Deşi mecanismul Bretton Wods a fost abandonat din 1973, dolarul nu a avut înlocuitor sau competitor pe scena internaţională. Cotaţia materiilor prime de bază se face încă în dolari şi cea mai mare parte din comerţul internaţional se facturează şi se decontează în dolari. Situaţia s-a schimbat după 1999 când euro a o ferit o alternativă credibilă pentru toate funcţiile cerute de la o monedă internaţională În ani ” 60, pe piaţa agricolă, schimburile comerciale între ţările Comunităţile Economice Europene se efectuau prin intermediul unei monede iventate, o monedă fictivă, numită ” unitate de cont” . Tranzacţiile se efectuau, în mod efectiv, în monede naţionale, sumea acestora fiind apoi calculată prin aplicarea unei rate fixe de schimb la preţuri exprimate în unităţi de cont. În 1974 Franţa a propus ” planul Foucarde” ca în 1975 să fie creată Unitatea de Cont Europeană. Prin Rezoluţia adoptată cu prilejul reuniunii statelor membre ale CEE din decembrie 1978 de la Bruxelles a fost creat Sistemul Monetar European – SME ( oficial instituit la 13 martie 1979 la Paris), ca principal pivot al accelerării procesului de integrare vest-europenă şi ca factor important al stabilizării relaţiilor internaţionale. Valoarea ECU a fost stabilită pe baza unui coş valutar format din monedele ţărilor membre ale Comunităţilor Europene. Emisiunile ECU aveau la baze un fond comun al statelor membre, constituit din depunerea rezervelor naţionale de aur şi repectiv de dolari SUA.