Integrarea Republicii Moldova în structurile europene şi euro-atlantice.

Relaţia cu NATO a Republicii Moldova este una dintre cele mai complexe şi delicate. În parcursul ei European, R. Moldova este prinsă între experienţa istorică a tuturor a statelor răsăritene în parcursul european, respectiv trecerea prin NATO, ca o condiţie necesară pentru pregătirea societăţilor de confruntare cu testul integrării europene şi foarfecele neutralităţii, stipulată în Constituţie. Neutralitate de iure, nu de facto, trupele ruseşti fiind încă prezente iliegal pe teriroriul Republicii Moldova cu toate că în Constituţia R. Moldova din Art.11 alin. (2) „Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.” Relaţia Moldova-NATO, îsi are inceputul la 6 ianuarie 1994, cu ocazia reuniunii la nivel înalt a Alianţei Nord-Atlantice, la care a fost examinată iniţiativa americană "Parteneriatul pentru Pace", Republica Moldova şi-a exprimat interesul de a adera la acest Program. La 16 martie 1994,la Bruxelles, la Cartierul General NATO, a avut loc prima întrevedere a Preşedintelui Republicii Moldova cu Secretarul General NATO urmată de semnarea Documentului-cadru al Programului "Parteneriatul pentru Pace".

Scopurile Parteneriatului pentru Pace includ:

• Facilitarea transparenţei în procesele de planificare a apărării naţionale şi de buget;
• Asigurarea controlului democratic al forţelor de apărare;
• Menţinerea capacităţii şi a disponibilităţii de a contribui la operaţiunile puse sub autoritatea ONU;
• Dezvoltarea pe termen lung, a forţelor care sunt mai capabile să opereze cu cele ale membrilor Alianţei Nord Atlantice.

Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord este însă fundamental diferită de aderarea la UE, prin natura şi specificul organizaţiei internaţionale vizate în acest caz modelul de modificare a constitutiei este cel mai potrivit pentru Republica Moldova, spre exemplu constituantul român a prevăzut acelaşi tip de procedură particulară de aderare ca şi pentru Uniunea Europeană, adică adoptarea unei legi sui generis de ratificare a unui tratat internaţional, în şedinţa comună a Parlamentului, cu o majoritate de 2/3 din numărul total al deputaţilor, deşi participarea la Tratatul Atlanticului de Nord corespunde unui alt tip de prioritate a politicii statale, anume aceea de asigurare a securităţii şi de creştere a capacităţii sale de apărare. După 2001, anul venirii la putere a comuniştilor , ideea de „ neutraliate” devine sacrosantă şi determinată în orice demers de politică externă a Chişinăului. Cu toate acestea, tot în perioada guvernării comuniste, Preşedintele Republicii Moldova a vizitat la 7 iunie 2005, Cartierul General al Alianţei participînd la reuniunea NAC. În cadrul acesteia, a fost declarată intenţia Republicii Moldova de a adopta un Plan individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP). Drept urmare, Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO, care marchează o etapă calitativ nouă în cooperarea dintre cele două părţi, a fost adoptat de către Consiliul Nord-Atlantic al Alianţei la 19 mai şi, respectiv, de Guvernul Republicii Moldova la 24 mai 2006.Acest document fixează un şir de obiective importante, precum aprofundarea cooperării RM cu structurile şi instituţiile europene şi euroatlantice, promovarea reformelor democratice în diverse domenii, reformarea şi modernizarea sectorului de securitate şi apărare, consolidarea controlului democratic asupra forţelor armate etc. Integrarea în NATO este un proces care afectează întreaga societate, la nivel sistematic şi uman. Planul de acţiuni nu prevede  nimic în ceea ce priveşte reformarea sectorului militar sau relaţia acestuia cu spaţiul civil. Este o naivitate să crezi că poţi democratiza societăţi din fostul spaţiu sovietic fără a demantela şi reforma, în primul rând, instituţiile de forţă. Aşa cum este provincial şi proba unui complex profund a tot repeta presupusa excepţionaliate a Republicii Moldova. În discursul său de la Summit-ul Bucureşti, preşedintele celui mai puternic stat de pe planetă, George W. Bush, vorbea inspirat, despre „civilizaţia euroatlantică” şi „instituţiile Europei” . „Instituţiile Europei” – nu „instituţiile europene” – sunt în viziunea preşedintelui american, NATO şi UE. Ele, împreună, au clădit Europa în care , în 2007, România şi Bulgaria s-au integrat şi spre care R.Moldova năzuieşte. Mai mult: integrarea in „ instituţiile Europei” este ispăşirea târzie pe care occidentalii au făcut-o pentru târguri mai vechi, ignobile şi peste capul răsăritenilor. A sugerat-o preşedintele Bush, subtil, dar nu foarte, când vorbit în discursul său despre integrarea în instituţiile Europei ca singurul instrumet prin care „Europa depăşeşte moştenirea amară a Ialtei”. Din punct de vedere juridic, aderarea unui stat la UE presupune ratificarea mai multor tratate internaţionale, numite de textul Constituţiei „tratatele constitutive ale UE". ConstituţiaRomâniei cuprindea dispoziţii generale referitoare la ratificarea tratelor internaţionale (art. 11) şi prevederi specifice privind doar tratatele internaţionale din domeniul drepturilor omului (art. 20), însă nu cuprindea şi dispoziţii cu caracter general referitoare la transferul unor atribuţii statale în sarcina unor organizaţii internaţionale sau cu privire la exercitarea în comun cu alte state a unor competenţe specific statale, aşa cum este cazul altor legi fundamentale europene " Polonia şi Suedia au propus la 26 mai 2008 instituirea unui parteneriat estic în cadrul politicii de vecinătate. Evenimentele din Gerorgia din august 2008 au grăbit promovarea şi reformularea proiectului iar la 7 mai 2009 Parteneriatul Estic este oficial lansat în cadrul primului Summit la nivel înalt de la Praga. Încercarea de a acorda un confort psihic nu este suficientă pentru a consolida un parteneriat solid care să funcţioneze pe baza unor interese. După eliminarea difinitivă a taxelor vamale în vest care asigură venituri importante pentru bugetul Republicii Moldova va reveni cu greu de pe deficit. Dacă liberalizarea comercială şi integrarea economică nu va fi susţinută de asistenţă financiară considerabilă, eliminarea vizelor vor fi aruncaţi în şomaj muncitori care efectiv nu vor mai avea soluţii de angajare. Pentru că piaţa muncii ruseşti va fi închisă pentru basarabeni din moment ce Republica Moldova va fi integrată în economia europeană. Oficial în Federaţia Rusa muncesc peste 500 de mii de muncitori migranţi originari din Republica Moldova. Declaraţii în acest sens au fost facute luni de şeful adjunct al Serviciului Federal de Migratiune din Federatia Rusa, Anatoli Fomenko.Parteneriatul estic nu prevede nici o perspectivă clară de integrare europeană, este mai degrabă un eşec total al politicii europene în republica Moldova care continuă prin naivitate şi lipsă de idei să susţină că este un succes. Republica Moldova se regăseşte alături de Azerbaidjan sau Armenia, state care nu-şi propun aderarea la Uniunea europeană. Răspunderea fundamentală pentru securitatea ţării o poartă, desigur Preeşedintele Parlamentului, guvernul, şi celelalte instituţii ale statului. Democraţia a fost importată ca fiind un bun model optim de management al unui stat, economia se doreşte a fi în circuitul mondial însă sunt sfidate prin caracterul sfidător a clasei politice.Din păcate în Republica Moldova lipseşte acea clasă politică care ar avea dorinţa de a integra în structurile europene şi euro-atlantice. Instruirea elitelor la şcolile cele mai prestigioase ale lumii, democratizarea republicii Moldova şi reformele economice pot duce la crearea bazei pentru un stat viabil, apt să decidă singur drumul pe care doreşte să-l urmeze – spre Uniunea Europeană şi NATO sau spre Uniunea Vamală . Relaţia dintre stat şi cetăţeni este cauza principală pentru care această situaţie persistă.

Read More

Reglementarea conflictului Transnistrian.

Războiul izbucnit în Transnistria în vara anului 1992 n-a fost altceva decât o încercare a Kremlinului de a păstra controlul asupra Moldovei şi de a ţine România în şah permanent, ideea geostrategică a autoproclamatei enclave nistrene reprezentând un punct de sprijin rusesc menit să menţină Republica Moldova sub tutela Moscovei, Ucraina sub amenințare şi Balcanii sub supraveghere atentă a Rusiei. Soluţionarea separatismului transnistrean este percepută de Rusia ca o încălcare a intereselor sale. Transnistria reunită cu Moldova ar tinde spre Uniunea Europeană,şi nu spre Rusia. Pentru Statele Unite, nu este suficient de importantă pentru a merita o acţiune fermă, ce ar putea supăra pe Rusia, iar Statele Unite au nevoie disperată de sprijin rusesc în alte zone. Nu este momentul să se discute despre Moldova. Prin urmare federaţia Rusă jonglează cu problema diferendului transnitrean şi soluţionarea acestuia. Rusia este interesată să menţină influenţa în spaţiul ex-sovietic intact şi chiar să reîntoarcă fostele ,, teritorii’’în limitele fostului imperiu.  Trasnistria şi-a declarat independenţa ca urmare colapsului Uniuniii Sovietice, ceaa ce adus la un scurt război civil în 1992. Autorităţile Trasnistrene autoproclamate nu sunt recunoscute la nivel internaţional şi disputa este departe de a fi soluţionată. Conflictul are o dimensiune economică şi comercială semnificativă, deoarece cea mai mare parte a industriei Moldovei este situată în regiunea Trasnisitreană. Nici o rezolvare politică nu se putea lua fără  cooperarea Rusiei, iar naţionalismul a devenit un instrument politic.Moldova de astăzi este o ţară a agriculturii de subzistență , în timp ce Transnistria este mult mai industrializată. Mecanismele inştituţionale, dependenţa de piaţa şi hidrocarburile ruseşti. Moldova a moştenit aşa zisul conflict îngheţat susţinut şi alimentat de la Moscova. Federaţia Rusă le ofera un ajutor material colosal în fiecare an, plus în stânga Nistrului asemenea giganţi industriali ca Uzina Metalurgică moldovenească, Centrala Termoelectrică regională de la Cuciurgan , Tirotex-ul, Fabrica de Ciment de la Râbniţa, Combinatul Floare,Hidrocentrala din Dubasari, Uzina Metalurgica din Ribnita, KVINT-ul etc acestea sunt principalele întreprinderi care asigură acest flux de exporturi şi pe care, de fapt, şi se ţin toate încasările regiunii, atunci când vine vorba de încasări la buget, care confera o valoare economica semnificativa acestui teritoriu micut. Promovarea reformelor în Republica Moldova precum înbunătăţirea climatului de afaceri, ar ajuta şi în efortul de a face Republica Moldova mai atractivă pentru Transnistria. Pe lângă faptul că teritoriul din partea dreaptă a Nistrului nu este atractivă zonei de est a ţării, 50-60% din necesităţile Republicii Moldova în curent electric sunt asigurate de cel mai mare producător de curent electric de Grupul Inter RAO EES, proprietarul Centralei de la Cuciurgan. UE sprijină integritatea teritorială a Republici Moldova şi ajută la rezolvarea conflictului în diverse moduri precum ar fi înbunătăţirea şi administrarea frontierelor, întărirea şi cooperarea transfrontalieră, de a ajuta la prevenirea traficului de fiinţe umane, contrabanda cu mărfuri, proliferarea armelor şi fraude la frontieră dea lungul graniţei dintre Republica Moldova şi Ucraina inclusiv în segemntul Trasnistrean. Se consideră că contrabanda ilegală ajută la susţinerea autorităţilor trasnistrene nerecunoste. Administrarea corectă a frontierei ar trebui să aducă beneficii în economie. Chişinăul a încasat atâtea umilinţe şi eşecuri în ceea ce s-a numit procesul de reglementare a conflictului transnistrean! Cel puţin ca altternativă de negociere? Astăzi a devenit limpede că Federaţia Rusă nu crede lacrimile republicii Moldova. Se pare că nici în cele Bruxelles-ului. NATO este singura instituţie internaţională care stârneşte la Moscova angoase şi poate genera cedări. 

Read More

Contributia României la stabilizarea regiunii

Temerile de a nu deranja autorităţile ruse impun acţiuni precaute din partea UE. Ruşii sunt în mod intrisec imperiali, România are interese legitime în Republica Moldova ca membru NATO şi UE e singura ţară care poate să asigure şi să garanteze ca ,,avocat’’ securitatea Republicii Moldova. Rusia inventat un concept de securitate special ce este denumită vecinătatea apropiată-fostele Republici ale URSS. Situata la zona de frontiera a NATO, Romania trebuie sa devina un avanpost al Aliantei Nord-Atlantice, şi în acelasi timp, un factor de multiplicare a strategiei NATO în regiunea Marii Negre, a Caucazului si in spatiul CSI. Mai mult România s-a găsit „prinsă” între două focare de destrămare statală violentă: fosta URSS şi fosta Iugoslavia. Or, în aceste condiţii, dobândirea accesului la securitate şi prosperitate generate şi garantate de instituţiile occidentale NATO şi UE devenea o sarcină primordială.  Un aspect important este acordul încheiat intre Romania si SUA privind amplasarea sistemului de aparare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite in Romania a intrat in vigoare vineri, 23 decembrie 2011. Fiind un sistemul de interceptori de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA va fi amplasat în Baza aeriană de la Deveselu, ca parte componentă a Abordării Adaptive în Etape a Sistemului de Apărare împotriva Rachetelor Balistice al SUA în Europa, la orizontul anului 2015. Republica Moldovaar putea fi acoperita de scutul antiracheta, chiar daca acesta este creat pentru ţările din NATO.Totodată au fost definitivate principalele acorduri de colaborare bilaterală, în special cu ţările NATO şi statele vecine. Desfăşurarea programelor de instruire şi antrenament în comun (cu statele NATO, R. Moldova, Ucraina, etc.), crearea unui sistem de stagii reciproce în unităţi (cu toate statele NATO) reprezintă activităţi care completează participarea la cursuri.  . Diplomaţia Română a dovedit serioase dificultăţi în a afirma o strategie de politică externă coerentă pe termen mediu şi lung în privinţa republicii Moldova. Federaţia Rusă are interese în Transninstria – unde se află trupe, depozite de armament şi un număr substanţial de ruşi. În dreapta Nistrului firmele ruseşti deţin controlul cvasitotal asupra economiei viabile, asupra sursele şi reţelelor de distribuţie a gazului, a energiei şi aprovizionării cu petrol. Serviciul de Securitate Federal este succesorul KGB. Un sfert din birocraţii Rusiei sunt membrii ai forţelor armate şi alte servicii de securitate. Folosesc forţa pentru simplul fapt că nu cunosc modalitate alternativă de a rezolva problemele. Relaţia România-Rusia este una emotivă. România şi Federaţia Rusă duc lipsă de comunicare datorită orgoliilor istorice. Relaţiile dintre Rusia şi Uniunea Europeană sunt prepondernt economic care obligă la soluţionarea diplomatică. Relaţiile dintre SUA şi Federaţia Rusă merită de prcizat că platforma electorală a lui Obama a cuprins în mod explicit ameliorarea relaţiilor cu Rusia. . România nu-şi poate permite de a menţine starea tensionată cu Federaţia Rusă, teme de interes comun ar fi lupta împotriva terorismului prin dezvoltarea comună de tehnologii şi prin exerciţii comune de training pentru subdiviziunile specializate în lupte anti-terorism. O dată cu venirea lui Putin a redus întrucâtva tema unui imperialism după un imperiu bazat pe specularea insecurităţii energetice occidentale, armă strategică în jocul subnuclear al puterii. Rusia mizează pe raportul de forţă, deţine zăcăminte de resurse energetice astfel că acest raport este de multe ori în avantajul lor. Lucrările de construcţie la gazoductul Iaşi-Ungheni, care va conecta reţelele de gaze ale României şi Republicii Moldova, ar urma să fie lansate pe 27 august 2013, în prezenţa premierilor din cele două state şi a comisarului european pentru Energie. România până în anul 2040 v-a deveni ,, Motorul Europei” datorită poziţiei geografice, potenţialului uman, şi a resursele geografice. Pentru ca România să devină un stat puternic terbuie să devină stat dezvoltat economic, un stat cu instituţii publice democratice cu practici democratice. Rolul României pentru menţinerea păcii este menţionat cel mai bine de Preşedintele Bushcare spus ceea ce într-un final atrage dimensiunea strategică a României în Europa şi anume că : „ România este vârful de lance al extinderii NATO în Est.”Nu întâmplător, preşedintele Bush vorbeşte despre „aerul proaspăt al tinerilor democraţii.”Despre faptul că acestea „ ştiu mai bine să preţuiască libertatea după ce au luptat de curând împotriva dictaturii.”Este în acelaşi timp un semnal că Washingtonul este iritat că vest-europenii trec acum cu uşurinţă peste spijinul pe care l-au primit după cel de-al doilea război mondial în epoca războiului rece. Americanii semnalează că au alternativă: noile democraţii est-europene sărace, dar foarte hotărâte să-şi croiască un drum. 

Read More