Societatea civilă din Transnistria

Majoritatea organizaţiilor din Transnistria sânt controlate de către guvern, dar există şi câteva excepţii onorabile. Autorităţile trec de la o extremă la alta – de la suprimarea oricăror organizaţii ce nu urmăresc  în mod absolut interesul statului la cooptarea celor ce urmăresc în  mod absolut interesul statului la cooptarea celor care urmăresc acest interes. De exemplu, există o relaţie extrem de strânsă între stat şi Biserica Ortodoxă. În  schimbul  unor concesiuni pentru petrol, zahăr etc., Biserica susţine statul.  Biserica este o mare casă de comerţ. Tot astfel, organizaţiile sunt  folosite ca instrumente cerându-li-se  să semneze petiţii false.  Aşa cum spunea un comentator : ,,Preşedintele îşi adresează aceste petiţii lui însuşi’’. Principala  problemă este aceea că majoritatea  grupurilor au un orizont limitat. Ele îşi irosesc energia evitând să intre în conflict cu autorităţile, iar activităţile lor rămân  mai degrabă la nivelul idealului. Ele se bazează pe câţiva

voluntari şi nu pe implicarea  mai largă  a  oamenilor. Astfel lor  le lipseşte sprijinul popular atunci când este nevoie să se ridice împotriva autorităţilor. Ele nu prind rădăcini, nici nu-şi folosesc  influenţa pentru a aborda problemele fundamentale. Într-o anumită măsură, aceste limitări pot  fi rezolvate  prin activitatea  de dezvoltare  a capacităţilor realizată împreună cu societatea civilă.  Autorităţile locale oferă totuşi unele posibilităţi de colaborare şi ar putea  reprezenta singura  cale de angajare alături de regim

şi de moderare a influenţei.  Deciziile de detaliu nu pot fi luate de cei din afară; aceştia  trebuie să aibă încredere  în câteva organizaţii locale, lăsându-le  să-şi  dezvolte activităţile fără prea multe obiective sau prea  multă  implicare din exterior.  Diferenţa dintre generaţii sânt din ce în ce mai  profunde. Oamenii în vârstă sânt mai tentaţi să se întoarcă la stabilitatea  şi bunăstarea din epoca sovietică. Aşa cum spunea un comentator:,, tânăra generaţie  este diferită – nu mai acceptă ordine cum a fost în sistemul comunist. Generaţia mai vârstnică nu mai înţelege  modul de a  gândi  al tinerei generaţii’’. Cercetările sugerează că existenţa unui număr mare de tineri şomeri poate fi un factor generator de conflict. Mulţi tineri emigrează,  iar cei care rămân sânt caracterizaţi  doar de un radicalism limitat. Cu toate acestea , schimbarea poate să vină din partea unor organizaţii de tineri, ei fiind mai mulţi înclinaţi să  susţină  calea spre democraţie. Aceasta sugerează că atât  cât este posibil programele trebuie orientate spre tineri sau spre organizaţiile cu ,,gândire tânără’’.